Analize
Consecințele hotărârilor C.E.D.O. și C.J.U.E. privind reglementarea parteneriatelor civile în dreptul român
Sâmbătă, 19 Ianuarie 2019 21:12

Cadru legal

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și protocoalele adiționale la această convenție au fost ratificate de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 [1]. Potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României, republicată [2], „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Mai mult, potrivit art. 20 din Constituție, „dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte”.

Competența Curții Europene a Drepturilor Omului este reglementată în Titlul II al Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 19 stabilind rolul acestei instituții de a „asigura respectarea angajamentelor Înaltelor Părți Contractante ce decurg din prezenta Convenție și din Protocoalele sale”, iar art. 32 precizând: „competența Curții acoperă toate problemele privind interpretarea și aplicarea Convenției și a Protocoalelor sale, care îi sunt supuse în condițiile art. 33 (Cauze interstatale), 34 (Cereri individuale), 46 (Forța obligatorie și executarea hotărârilor) și 47 (Avizele consultative)”.

În ceea ce privește forța obligatorie a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie subliniat că, potrivit art. 46 alin. (1), doar Statele Membre care sunt părți în cauzele supuse judecății sunt ținute să respecte hotărârea definitivă a Curții.

 

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.)

În primul rând, este important a preciza că C.E.D.O. a evidențiat în jurisprudența sa recentă privind încălcarea art. 8 din Convenție, dreptul imuabil al Statelor Membre de a proteja căsătoria și familia în conformitate cu realitățile sociale specifice fiecărui stat și cu nevoia fiecărei națiuni de a-și proteja valorile sociale fundamentale [3]. De asemenea, instanța europeană a confirmat că dreptul de a se căsători și întemeia o familie înglobează conceptul tradițional de căsătorie dintre un bărbat și o femeie [4].

Citeşte mai mult...
 
Grădinița obligatorie și dispariția „celor șapte ani de acasă” – o semi-instituționalizare a copiilor. Cui prodest?
Marţi, 30 Octombrie 2018 09:41

În urmă cu câteva luni Parlamentul României a legiferat o măsură pe care oficialii guvernamentali o anunțau de mai multă vreme: reducerea vârstei minime de la care începe școlarizarea obligatorie.

Un subiect, să o recunoaștem, serios, de natură a afecta viața cvasi-totalității familiilor românești tinere, care ar urma astfel să se despartă mai devreme de copiii lor pentru a ceda o bună parte din educația acestora unei instituții. Adio, deci, cei șapte ani de acasă!

În 2014 chiar prim-ministrul de atunci, dl. Victor Ponta, afirma că este necesară o dezbatere națională în această privință.

Această dezbatere n-a mai avut loc niciodată.

În schimb, Parlamentul a adoptat, în mai 2018, cu largă majoritate o propunere de lege privind amendarea art. 16 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 în sensul de a se stabili o nouă durată şi o nouă componenţă a învăţământului general obligatoriu, după cum urmează: învăţământul general obligatoriu are acum 15 clase şi cuprinde: ultimii doi ani ai învăţământului preşcolar, învăţământul primar, învăţământul gimnazial şi primii doi ani ai învăţământului secundar superior.

Astfel, învăţământul liceal şi grupa mare din învăţământul preşcolar devin obligatorii până cel mai târziu în 2020, iar grupa mijlocie până cel mai târziu în anul 2023. Nici grupa mică de la grădiniță nu scapă, ci devine, și ea, obligatorie nu mai târziu de anul 2030.

Motivațiile invocate în expunerea de motive a proiectului de lege au fost calitatea superioară a educației într-o formă instituționalizată, socializarea mai bună și… învățarea de la colegi.

Este un subiect asupra căruia ne-am pronunțat critic (de exempluîn mod repetat, iar astăzi reluăm câteva din observații în speranța unei viitoare reveniri, din partea unui legislativ mai atent și mai responsabil, asupra acestor nefaste „inovații”.

Citeşte mai mult...
 
Comentariu asupra prevederilor referitoare la adopție în proiectul legii privind parteneriatul civil (uniunea consensuală)
Vineri, 12 Octombrie 2018 09:15

Nota bene: Aprecierile de mai jos au ca bază proiectul de lege privind parteneriatul civil, publicat pe website-ul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Cel de al doilea proiect, promovat din câte înțelegem din presă de partidele de guvernare, nu este încă public azi 12.10.2018 și nici nu cunoaștem care va fi forma de compromis între cele două, dacă va exista vreuna. Din câte se pare, dacă proiectul CNCD permite adopțiile doar pentru cuplurile heterosexuale aflate în uniune consensuală, cel de-al doilea le exclude cu totul. Încercăm să abordăm ambele aspecte în rândurile de mai jos.

-

Deși proiectul legii parteneriatului civil interzice cu totul adopțiile pentru partenerii de același sex, apreciem că această interdicție este una „de formă”, fiind evident discriminatorie în contextul juridic actual. Interdicția nu va rezista unui minim control de constituționalitate ori convenționalitate și va fi abandonată, astfel cum este de fapt și intenția ascunsă a inițiatorilor și așa cum o dovedește experiența din alte țări.

Astfel, deși proiectul de lege privind parteneriatul civil, în forma propusă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării le interzice (art. 14 alin. 8) adopția partenerilor de același sex, notăm că totuși art. 6 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției prevede posibilitatea, pe cale de excepție, a adopției împreună, succesivă, de către persoane aflate în concubinaj:

„(2) Cu toate acestea, o nouă adopție poate fi încuviințată atunci când: […]

c) copilul adoptat are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se află într-o relație stabilă și conviețuiește cu o persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, și declară prin act autentic notarial că noul adoptator a participat direct și nemijlocit la creșterea și îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 5 ani.”

Plecând de la aceasta situație prevăzută de lege, înseamnă că și partenerii din uniunea consensuală pot fi la fel de capabili, dacă nu chiar mai capabil să adopte împreună; altfel s-ar produce o evidentă discriminare, sancționabilă de către Curtea Constituțională sau de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului sub art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între persoanele angajate în uniuni consensuale și concubini în ce privește posibilitatea adopției.

Citeşte mai mult...
 
Observații la Proiectul de modificare a legii adopțiilor promovat de dl. deputat I. Bulai
Marţi, 17 Iulie 2018 00:00

Ne referim în cele ce urmează la acest proiect de lege promovat de un grup de senatori și deputați dintre care se remarcă prin pasiune dl. deputat (USR) Iulian Bulai.

 

I. Este restrânsă definiţia „familiei extinse”, fiind limitat dreptul copilului de a fi îngrijit/adoptat de rudele apropiate (unchi/mătuși)

„Art.2. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: i) familie biologică extinsă - rudele copilului până la gradul al doilea.”

Observaţii:

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului definește, la art. 4, lit. c) „familia extinsă” ca fiind formată din „rudele copilului, până la gradul IV inclusiv”, deci inclusiv rude de gradul al treilea: străbunici (linie dreaptă ascendentă); strănepoţi (linie dreaptă descendentă); nepoţi de frate/soră (linie colaterală); unchi/mătuși (linie colaterală);

și rude de gradul al patrulea: stră-străbunici (linie dreaptă ascendentă); stră-strănepoţi (linie dreaptă descendentă); copii ai nepoţilor de frate/soră (linie colaterală); veri primari (linie colaterală).

Restrângerea acestei definiţii nu va produce efecte doar în procesul de adopţie, ci va influența și alte măsuri de protecţie a minorului:

  • instituţionalizarea acestuia, care se face „numai în cazul în care nu a putut fi instituită tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsă, la un asistent maternal sau la o altă persoană sau familie, în condiţiile prezentei legi” (art. 58, Legea nr. 272/2004);
  • plasamentul oricărui copil aflat în dificultate (dar mai ales al celui care nu a împlinit vârsta de 3 ani și care nu poate fi internat într-un serviciu de tip rezidenţial) „poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal (art. 64, Legea nr. 272/2004);
  • măsura supravegherii specializate, ce poate fi dispusă de „comisia pentru protecţia copilului ori, după caz, instanţa judecătorească” „în familia extinsă ori în cea substitutivă” (art.85, Legea nr. 272/2004);
  • părintele plecat la muncă în străinătate poate desemna o persoană în grija căruia își lasă copilul, iar aceasta „trebuie să facă parte din familia extinsă” (art. 104, Legea nr. 272/2004);
  • la stabilirea măsurii de plasament la familii şi persoane, Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului realizează demersuri pentru identificarea membrilor familiei extinse alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în vederea consultării şi implicării lor în stabilirea/revizuirea obiectivelor planului individualizat de protecţie (art.122, Legea nr. 272/2004).
Citeşte mai mult...
 
Cazul Alfie Evans - Statul împotriva cetățeanului
Luni, 14 Mai 2018 19:11

Cazul Alfie Evans - Statul împotriva cetățeanului este o analiză din perspectivă legală, etică și a drepturilor omului a foarte mediatizatului caz al minorului britanic Alfie Evans (decedat în aprilie 2018).

Cazul Evans se constituie într-un precedent amenințător la adresa vieții de familie, a drepturilor și responsabilităților parentale, a dreptului la viață și a recunoașterii interesului superior al copilului de a primi cel mai înalt standard posibil de îngrijire medicală. Cu atât mai mult considerăm că acest caz nu poate fi trecut cu vederea, cu cât suntem în pragul celei de-a 70-a aniversări a proclamării Declarației Universale a Drepturilor Omului, în conformitate cu care „Orice persoană are dreptul la o orînduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta Declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite” (art. 28).

Cazul Alfie Evans nu este doar un exemplu al pericolului pe care îl reprezintă uzurparea de către autoritatea publică a autorității parentale sau al eșecului unui sistem medical, ci în primul rând arată cât este de insidioasă concepția confirm căreia drepturile sunt mai degrabă privilegii acordate și retrase de guverne – și nu drepturi inerente condiției de ființă umană, pe care Statul trebuie să se limiteze la a le recunoaște și proteja.

Susținând decizia autorităților medicale de a substitui aprecierea lor celei a părinților, justiția britanică a călcat pe urmele autoritarismului care dintotdeauna a căutat să pună copiii sub controlul unui sistem în care „experți” pot anula deciziile părinților, iar organismele de ordine publică sunt folosite pentru a monitoriza și posibil controla reacțiile cetățenilor.

Disprețul față de semnificația autentică a noțiunii de drepturi ale omului este predominant în lumea politică și medicală de astăzi și este perceptibil în conflictul dintre asigurarea dreptului la viață și legiferarea pe scară largă a avortului, însoțită chiar de subvenționarea publică (încurajarea) acestuia.

Înțelegerea corectă a drepturilor omului și a principiului non-agresiunii care decurge din acestea este cheia unei societăți libere. Educarea indivizilor în această direcție este esențială în protejarea viitorilor Alfie Evans, care pot apărea chiar în țara noastră, ca și pentru respectarea valorilor morale esențiale conviețuirii într-o societate liberă.

Analiza este disponibilă în format pdf la adresa Cazul Alfie Evans - Statul împotriva cetățeanului.

 
<< Început < Anterior 1 2 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL
Abonare la newsletter
Conectează-te cu noi prin...

provita bucuresti la youtube provita bucuresti la vimeo

consiliere pentru femeile insarcinate

programul educational vreau sa aflu

actiuni in instanta

Misiunea noastră: Să ocrotim copilul născut şi nenăscut aflat în dificultate, fără discriminare, până la integrarea sa în familia naturală.

Condiţii de utilizare: Conţinutul saitului este proprietatea intelectuală a persoanei juridice „Asociaţia PRO VITA București”. Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons License. Găzdure: Bogdan I. Stanciu photography